MAI: Noi nu vrem programe libere!

Ne place să credem că România se descurcă foarte bine în industria TI, că avem mulți experți și că suntem în primele locuri din lume la viteza internetului. Acum câteva luni am ocupat chiar locul trei. Din păcate, nu există suficientă transparență în cazul achizițiilor publice. Acum câteva luni am citit pe site-ul oficial al Comisiei Europene ceva ce m-a neliniștit foarte tare: Ministerul Afacerilor Interne (MAI) cere în caietul de sarcini pentru un proiect software nou excluderea explicită a programelor libere din propunerile de proiect ce doresc să participe la licitație.

Această mențiune este evidențiată folosind culoarea galben în caietul de sarcini (Caiet de sarcini „ROCRIS”, pagina 64). Este totuși vorba de un proiect evaluat la 2,7 milioane de euro. Programele libere sunt programe care nu limitează drepturile utilizatorilor de a le utiliza, copia, distribui, studia, modifica și îmbunătăți, și încurajează acest gen de activități, spre deosebire de programele nelibere care restricționează aceste libertăți ale utilizatorilor. Libertatea de a distribui un astfel de program reprezintă un avantaj economic evident. Având în vedere că în cerințele proiectului Rocris este interzisă folosirea programelor libere, devine cel puțin amuzant faptul că unul dintre criteriile de atribuire a proiectului este prețul cel mai scăzut. Menționez faptul că nu este vorba de licența sub care va fi eliberat tot proiectul, ci de licențele sub care sunt eliberate componentele proiectului (servere web, sisteme de baze de date, sisteme de operare).

Citind toate aceste lucruri neplăcute am dorit să văd ce părere are presa română în legătură cu acest lucru. După o scurtă căutare pe internet am descoperit că cea mai mare problemă a acestui proiect a fost sistematic exclusă de presa română. Pot da vina pe neștiință în această situație. Un singur jurnal pare să înțeleagă de ce excluderea folosirii programelor libere pentru un proiect atât de costisitor este absurdă și nejustificată. În schimb, presa din străinătate acordă o atenție sporită subiectului. Unul dintre articole lansează ipoteza că anumiți membri ai Guvernului României au dorit să excludă participarea la licitație a anumitor producători de programe, favorizănd pe alții.

Majoritatea utilizatorilor nu folosesc foarte multe programe libere. În general, lista programelor libere utilizate frecvent de acesta, se rezuma la un navigator ca Firefox și, poate, o suită de birou ca LibreOffice sau Open Office. În companiile mari, în schimb, folosirea programelor libere a devenit aproape un standard. Google, Facebook, Twitter și Wikipedia sunt doar câteva nume. Încet încet, această tendință de folosire a standardelor și a programelor libere începe să prindă și în mediul guvernamental. Modelul cooperării s-a dovedit a fi superior modelului capitalist în anumite situații.

Uniunea Europeană chiar recomandă eliberarea sau folosirea programelor dezvoltate sub o licență liberă. "European Union Public Licence" (EUPL - Licența publică a Uniunii Europene) este o licență creată de Uniunea Europeană. Această este compatibilă cu licențele GPLv2 si GPLv3 și cu legile drepturilor de autor din 27 de state membre ale Uniunii Europene. Deși licitația s-a efectuat acum câteva luni, iar știrea nu este tocmai nouă, consider că nu a primit suficientă acoperire din partea presei naționale. Sper că această situație neplăcută s-a creat din neștiință și nu din alte motive, deși atitudinea față de programele libere a fostului ministru al comunicațiilor pare destul de confuză. Să sperăm că noul ministru al comunicațiilor are o atitudine care se aliniază cu principiile Uniunii Europene.

Nu îndrăznesc să visez la o Românie în care toată administrația și școlile folosesc programe libere sau în care Guvernul să contribuie la dezvoltarea lor. Însă, a acorda șanse egale programelor libere și celor nelibere, mi se pare un criteriu elementar pentru crearea unei licitații corecte, mai ales că principalul criteriu de selecție este prețul scăzut.

Comentarii

Bine punctat. Dar am totuși câteva obiecții. Nu sunt chiar așa de sigur că la Google și la Facebook s-ar folosi majoritar programe libere. Folosesc intens serviciile publice dela Google, în mod special GoogleDocs și GoogleGroups, dar abia aștept să găsesc variante cu adevărat libere. Apoi, chiar dacă formal prețul este criteriul decisiv în licitațiile de pe la noi, este limpede că șpaga sau comisionul sunt direct proporționale cu afacerea, deci ...
Chiar școala, cu programele elaborate de minister, cu testele naționale, limitează totul la programele comerciale, chiar dacă tolerează sau chiar îndrumă spre folosirea lor fără licență.

O varianta libera pentru google docs e own cloud. http://owncloud.org/ Nu am incercat-o

noi o avem pe ceata.org, la nor.ceata.org; nu e atât o alternativă pentru googledocs, cât pentru dropbox. Dar are și funcții de editare a textului, în special a documentelor ODF

Ai inteles gresit. Nu despre Google Docs si GoogleGroups e vorba. E vorba despre tool-urile si aplicatiile folosite de Google folositea ca sa creeze anumite servicii online.
Asa cum altii pot folosi MYSQL sau PosgreSQL asa si Romanica ar putea folosi MYSQL sau PosgreSQL in locul lui MSSQL.
Asta doar ca simplu exemplu.
Apoi vine vorba de OS-urile puse pe servere.
Chiar daca secretara lucreaza pe Windows, infrastructura si serverele pot fi open-source.
Dar nu se vrea asta si se stie de ce.

Adresă: 
sidro@yopmail.com