Interviu despre ACTA cu liderul comunității Ceata

Ioana Moldoveanu de la revista VICE.com în limba română l-a intervievat pe Tiberiu C. Turbureanu, liderul comunității Ceata, în legătură cu tratatul ACTA. În cele ce urmează reproducem o variantă adaptată de ehipa revistei Fii liber.

Cât de mare e Ceata?

Ceata este o comunitate românească de programe libere de vreo sută de contribuitori care cred în drepturile și libertățile utilizatorilor. Nu este mare, dar este foarte activă, cu proiecte academice (Temelia), artistice (ateliere și ghiduri de grafică digitală), sociale (colaborare cu HartaPoliticii.ro), de informare (Ziua Libertății Programelor și Ziua Eliberării Documentelor), de activism (revista Fii liber), de colaborare (aplicația de sondaje Fufl), de sisteme de operare (distribuția Arcada), de extindere de programe (concurs de extensii pentru Firefox) etc.

Credeți că ACTA este ceva necesar? De ce?

ACTA este un tratat realizat defectuos, cu intenții obscure, care a atras atenția publicului internațional datorită porților pe care le deschide pentru încălcarea dreptului la viață privată, la prezumție de nevinovăție etc.

Conform legislației internaționale privind drepturile de autor care se aplică în România și în multe alte state, este recunoscută așa-zisa „proprietate intelectuală”, adică posesia ideilor și creațiilor, și se asigură controlul exclusiv asupra folosirii lor pentru maximizarea profiturilor acelora care sunt sau devin titularii dreptului de autor. Bineînțeles, ca membri într-o comunitate de programe libere, noi nu suntem de acord cu existența unor proprietăți exclusive asupra creațiilor.

Dar cetățenii acceptă, de exemplu, că dacă achiziționezi o copie autorizată a unui program de calculator sau film digital, este ilegal (teoretic) să faci și tu copii și să le instalezi pe alte dispozitive personale și pe cele ale cunoscuților tăi. Dar totuși fac aceste copii și trec peste eventualele măsuri tehnice de control (activare prin cod, DRM etc.) fiindcă știu că este dreptul lor să copieze creația pe care au achiziționat-o și că nu fură efectiv de la nimeni, nimeni nu rămâne cu o copie în minus.

La fel este și în cazul fotocopierii unei cărți în format fizic. Indivizii pe de o parte acceptă legea dreptului de autor care le interzice să copieze cartea (un drept patrimonial), dar nu se sfiesc să-i facă un „Xerox” dacă mai are nevoie de ea un coleg. Pentru că pe bună dreptate, consideră că acea copie este a lor și pot să facă orice doresc cu ea.

De această stare de fapt oricum profită producătorii și distribuitorii de creații digitale. Producătorii (Microsoft cu Windows, Adobe cu Photoshop, Sony Music cu albumele muzicale) obțin segmente de piața importante datorită utilizatorilor care fac copii neautorizate și aplică doar ulterior politici stricte de control. Iar distribuitorii (Youtube, Trilulilu etc.) permit încărcarea și copierea creațiilor indiferent de licență și doar pe bază de cerere restricționează accesul la ele sau le șterg.

Atunci de ce tot apar tratate precum ACTA? Considerăm că nu dintr-o necesitate, ci dintr-o aviditate a magnaților economici, de a elimina concurența și a asigura monopolul pentru maximizarea profiturilor.

Oamenii declarativ sunt pentru „proprietatea intelectuală” pentru că și programatorii/cântăreții/scriitorii/actorii „trebuie să aibă ce mânca”. Dar în contextul legal actual, se știe că majoritatea creatorilor nu pot să-și facă o carieră fără să semneze contracte cu firmele producătoare/distribuitoare prin care cedează drepturile lor patrimoniale (de copiere, modificare, distribuție).

Ați avut cereri din partea titularilor de drepturi de autor/mărci pentru a implementa un sistem de raportarea automată către ei, a detaliilor personale ale celor presupuși că încalcă legea?

Noi lucrăm doar în interes public și ne asigurăm că tot ce este încărcat pe siturile noastre este licențiat liber de către titularii de drepturi (la noi, de cele mai multe ori, titularii sunt însăși autorii) și oricine descarcă creații de la noi poate să le copieze, modifice și distribuie în orice scop, inclusiv comercial. Noi punem doar condiția ca versiunile modificate ale acestor creații să fie distribuite cu aceleași drepturi și să specifice care sunt autorii. Licențele sunt de obicei GNU AGPL și GPL pentru programe de calculator și CC-BY-SA pentru creații culturale.

Deci nimeni nu ne-ar putea învinovăți utilizatorii că se încalcă vreo lege de „proprietate intelectuală”, pentru că noi le oferim toate drepturile de folosință. Noi suntem conștienți că au nevoie de aceleași drepturi de care ne bucurăm și noi ca autori.

Credeți ca este viabilă protecția drepturilor de autor pe internet?

Categoric nu. Calculatorul este digital și copierea unor octeți se face cu costuri zero sau apropiate de zero. Și nu plătește nici utilizatorul, nici creatorul. Iar Internetul este rețeaua deschisă la care se conectează toate aceste calculatoare digitale. Informația circulă ușor, pentru că copierea este simplă.

În lumea reală copierea unor obiecte implică costuri care-i pot împiedica pe unii utilizatori să o pună în aplicare. Dar în lumea virtuală doar impunând cu forța prin metode tehnologice complicate care supun utilizatorii la identificări și verificări suplimentare sau când acestea nu sunt suficiente, aplicând legi absurde de monitorizare a activității pe Internet și pornind de la prezumția că utilizatorul este vinovat, se poate „proteja” informația în era digitală. Aceeași eră digitală în care evoluția societății este accelerată tocmai datorită schimbului rapid și ieftin de informații.

Ați renunțat la drepturile de autor și ați preferat să programați Open Source, când majoritatea proprietarilor de drepturi sunt în stare să încalce drepturi fundamentale ale omului pentru asta. What’s wrong with you?

În primul rând, noi nu suntem împotriva dreptului de autor. Nu suntem de acord cu asumarea titlului de autor de către persoane străine cu creația. Cu alte cuvinte, suntem împotriva plagiatului. Dar considerăm că dreptul de autor nu ar trebui să includă și drepturi patrimoniale - de a autoriza sau interzice copierea, modificare și distribuția - pe care legea ni le acordă automat. Acestea nu pot fi doar ale noastre, ale autorilor, ci ale tuturor celor care intră în posesia unei copii a creației. Suntem conștienți că creăm pentru public, nu doar pentru noi, și nu putem concepe să facem miliție cu utilizatorii noștri, cu publicul nostru.

Noi promovăm libertățile utilizatorului și de aceea programele noastre sunt libere, articolele noastre sunt libere, grafica noastră este liberă. Noi nu doar că ținem codul deschis pentru oricine este interesat să se uite „sub capota” programului, dar îi permitem să facă orice cu acesta. Promovăm colaborarea la creație și concurența prin oferta de servicii.

Din ce faci bani dacă dai totul gratis?

Liber nu este gratis. Este primul lucru pe care îl spunem colaboratorilor și contribuitorilor noștri. Nu contează cum achiziționezi o copie a unei creații libere, contra-cost sau gratis. Ce contează este ce poți să faci cu ea după aceea, poți să o folosești, să o extinzi, să o multiplici și să dai gratis sau să o vinzi.

Economia programelor libere, deci care ține cont de principiile de libertate a utilizatorului, se bazează pe servicii. Ceea ce înseamnă efort consumat pentru asigurarea unei asistențe tehnice pentru un program, pentru instalarea și migrarea datelor, includerea unor funcționalități specifice sau de interes imediat, rezolvarea unor defecte descoperite, instruirea personalului să folosească eficient programul, întreținerea unei infrastructuri bazată pe program etc.

Și în cazul unui film, se câștigă din asigurarea unui spațiu profesional pentru redarea lui (cinematografele), din realizarea de cataloage de filme din care clientul își poate găsi repede ce vrea să vizioneze și la calitatea pe care o dorește, din adaptarea unor secvențe de film pentru includerea în alte opere etc.

În cazul unui album muzical, sunt valabile metodele de monetizare de la film, dar cinematografele se înlocuiesc cu concertele.

Poate fi făcut un program prin care să vezi filmulețele de Youtube blocate de casele de discuri?

Filmulețele de pe Youtube care nu sunt șterse, ci doar blocate de Google la cererea titularilor de drepturi de autor de cele mai multe ori au restricții de afișare în funcție de țară. Dacă casa de discuri a decis să nu distribuie în România pe un termen determinat sau nedeterminat, conform legislației internaționale privind „proprietatea intelectuală”, cine distribuie încalcă legea. Și cine trece peste măsurile de „protecție” (restricție) încalcă legea. După cum în comunism încălcai legea dacă reușeai să trimiți o scrisoare sau un pachet (distribuiai, deci) într-o țară unde statul interzicea acest lucru.

Sunt convins că există și tot timpul vor fi descoperite noi metode tehnice de a trece peste restricții, dar devine foarte riscant să le aplici când poți fi condamnat ca infractor, conform unor legi noi mai dure.

Cum vă afectează ACTA?

Pe noi, cei care creăm și punem la dispoziție creațiile liber de restricții de utilizare, ai putea crede că nu ne afectează. Până la urmă nu suntem noi cei vizați. Dar este fals. În timp ce acum putem să folosim doar programe libere datorită efortului a zeci de mii de dezvoltatori, nu putem să ne limităm accesul la cultură - la noi cărți, filme și melodii apărute, în funcție de licență. Și chiar și în cazul programelor, avem uneori interesul să testăm programe nelibere, pentru a crea alternative libere.

Noi suntem creatori, dar în același timp și utilizatori. La fel ca toți ceilalți oameni. Și dacă am putea boicota și refuza la unison să mai folosim vreun program sau creație artistică nelibere, cu siguranță n-am putea să nu folosim Internetul.

Tratatele care au ieșit la lumină, cum sunt SOPA, PIPA și ACTA dar și celelalte care se pregătesc în ascuns de echipe de experți juridici și politici, dacă sunt ratificate creează cadrul internațional în care putem fi monitorizați, amendați și încarcerați conform unor legi naționale adaptate sistemului fiecărui stat membru.

Nu furăm nimic de la nimeni, nimeni nu rămâne fără o copie dacă noi facem o copie. Dar vom putea fi controlați, denigrați și eventual pedepsiți ca infractori dacă copiem. Chiar și în necunoștință de cauză. Câți dintre utilizatorii de Internet credeți că se uită la licența informațiilor pe care le descarcă?

Credeți că viitorul torentelor ține de criptarea fișierelor?

Cu toții ar trebui să folosim criptarea pentru a ne proteja dreptul la viață privată. Dar dacă criptarea naște suspiciuni că este folosită ca metodă de a ascunde infracțiuni, se pot lua măsuri legale pentru interzicerea sau limitarea ei. Suntem foarte aproape de momentul în care se creează cadrul legal pentru încălcarea drepturilor omului în interes comercial și pe urmă doar prin revoluții se mai pot recâștiga.

Afectează ACTA dezvoltarea domeniului tehnologiei? Cum?

Bineînțeles. Nu a încetinit comunismul dezvoltarea societății prin suspiciune, abuz și opresiune? Dezvoltarea se bazează pe inițiativă, colaborare și concurență. Dacă le interzici prin „protecții” artificiale (brevete de idei, drepturi de copiere) vei avea o evoluție tehnologică sincronizată cu cei care dețin monopolul.

O altă variantă a acestui articol liber a fost publicată în revista VICE.com.