Nu există așa ceva ca „proprietatea intelectuală”

„Dacă tu ai un măr și eu am un măr și facem schimb de mere, atunci tu și eu vom avea în continuare câte un măr. Dar dacă tu ai o idee și eu am o idee și facem schimb de idei, atunci ambii vom avea câte două idei. ”
 --- George Bernard Shaw

Nu există așa ceva ca „proprietatea intelectuală”. Putem găsi argumente indirecte în acest sens chiar într-una din scrierile lui Thomas Jefferson, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite și autor al Declarației de Independență.  Probabil mai sugestiv ar fi să spunem că „proprietatea intelectuală” este doar o iluzie. Cei care promovează acest termen („proprietatea intelectuală”) încearcă să demonstreze, spre exemplu, că ideile sau informațiile pot face parte dintr-o proprietate privată la fel ca obiectele materiale (o mașină, o casă sau un lot de pământ). La prima vedere, lucrurile par simple atunci când vorbim de „proprietatea intelectuală”, dar haideți să începem de la o noțiune mai veche, proprietatea privată, și să vedem de ce există ea.

De fapt, când apare necesitatea să vorbim despre proprietate privată? Dacă un bun material este o raritate, atunci poate apărea un conflict ce implică mai multe părți care au pretenții asupra acestui bun.  Pentru a preveni apariția unui astfel de conflict, este necesară o regulă sau lege care stabilește cine poate folosi acest bun, ținând cont de normele etice. Un astfel de conflict poate apărea doar cu bunuri sau resurse care sunt tangibile[1], mai exact, cu bunuri care se consumă și sunt rivale. Spre exemplu, produsele din frigiderul dvs. se pot termina, iar o pereche de papuci poate fi încălțată doar de un singur om (doi oameni nu pot încălța în același timp aceeași pereche de papuci). Așadar, are sens să vorbim despre proprietatea privată doar atunci când obiectele materiale sau bunurile se consumă și sunt rivale. Dacă un bun material nu se consumă (este nelimitat) și folosirea lui în același timp nu împiedică pe alții să-l folosească, atunci acest bun nu poate fi o raritate și nici conflict între părți nu poate exista. În acest caz noțiunea de proprietate privată (o lege care va preveni conflictul) își pierde sensul.

„Proprietatea intelectuală” e folosită cu scopul de a crea iluzia de lipsă acolo unde nu există lipsă. Raritatea artificială reprezintă situația în care bunurile devin rarități, chiar dacă tehnologia poate crea aceste bunuri în abundență sau într-o cantitate nelimitată. Spre exemplu, dacă avem o carte pe calculator atunci, recurgând la tehnologie, putem crea teoretic un număr infinit de copii ale acestei cărți (totul de depinde de capacitatea de stocare). Dar cel mai interesant este că doi oameni pot citi aceeași carte în același timp sau pot folosi același program în același timp, fiind necesară o singură copie. Doi sau un număr nelimitat de oameni pot aplica sau implementa în același timp aceeași idee (spre exemplu, teorema lui Pitagora sau un algoritm de calcul sau procesare). Care este motivul să pretindem că bunul e o raritate în acest caz, dacă nu se justifică? Ideile, informația, programele de calculator sau tot ce avem în formă digitală (o carte, imagine, muzică sau film) au cu totul alte proprietăți decât obiectele materiale, ele sunt intangibile, nu se consumă și nu sunt rivale. Deci noțiunea de proprietate privată în acest caz își pierde sensul, deoarece nu poate exista conflict între părți[2].

Pentru a ne face să credem că ideile sau informațiile sunt bunuri tangibile, legea „proprietății intelectuale” creează artificial această situație. Ea introduce restricții ce împiedică crearea acestor „bunuri” în abundență. Se introduc restricții care împiedică, spre exemplu,  copierea, răspândirea sau aplicarea ideilor sau informației. Spre exemplu, dacă mâine ar apărea o tehnologie care ne-ar permite să multiplicăm o pâine sau alte produse alimentare (lucru care ar rezolva problema foamei globale), atunci „proprietatea intelectuală” ar trebui să ne interzică să facem asta din simplu motiv că cineva deține exclusiv dreptul[3] asupra rețetei (ideii) de fabricare a unei pâini. Așadar, numai mega corporația, să zicem, NanoPâine va avea dreptul să producă, să vândă și să distribuie pâinea. În caz contrar,  corporația nu va putea avea profit deoarece cineva multiplică pâinea la el în bucătărie (din propria resursă care o plătește, energia electrică).

Atunci ne putem întreba, cum pot fi remunerați autorii rețetei care au depus muncă și timp să cerceteze pentru a descoperi rețeta? „Proprietatea intelectuală” iarăși ne sugerează că nu există altă cale decât restricțiile. Dar totul depinde de modelul de afaceri ales, pe ce se pune accentul pentru a avea profit din munca depusă. Eu acum nu pot să știu concret în cazul mega corporației NanoPâine (inventatoare de rețete) ce să facă, probabil ar trebui să-și regândească modelul de afaceri în concordanță cu realitățile tehnologie existente (care a oferit omenirii o posibilitate enormă). Spre exemplu, astăzi foarte multe companii dezvoltă programe libere (începând de la sistemul de operare GNU/Linux și terminând cu Android). Azi foarte mulți artiști fac creații libere și câștigă din munca lor.  Chiar dacă programele libere și creațiile libere pot fi utilizate, copiate, modificare, îmbunătățite, distribuite (și în scopuri comerciale), autorii și de această dată câștigă bani. De ce? Îi puteți întreba. Eu pot spune doar că ei au ales modele care funcționează și care nu au nevoie de un termen iluzoriu „proprietate intelectuală” și nici de restricții. Din contră, ei cred că restricțiile le vor provoca daune.

Referințe:

[1] - Există și lucuri intangibile, dar care se pot exclude. Mai corect ar fi să spunem că un conflict ar putea apărea din cauza unor bunuri care se consumă și se exclud (vezi tangibilitatea). Spre exemplu, numerele de telefoane pentru o regiune nu sunt tangibile (materiale), dar ele se exclud (doi oameni nu pot folosi același număr de telefon).

[2] - Același argument îl puteți găsi și în cartea Împotriva proprietății intelectuale de N. Stephan Kinsella. În ea se discută mai amplu despre acest aspect. Adepții „proprietății intelectuale” aduc argumente și de altă natură (inovație, creativitate etc.) decât cele discutate în acest articol. În carte veți putea vedea că aceste argumente care încercă să justifice proprietatea intelectuală până la urmă nu sunt valide.

[3] - Fac aluzie la patente care previn implementarea (materializarea/utilizarea în orice formă) ideilor de către părți care nu dețin aceste patente și astfel prin lege este asigurat/forțat monopolul.

Comentarii

E un articol excelent. Îmi place foarte mult cum scrii, Iurie! Cred că oricine care a citit articolul a înțeles cu ce se mănâncă „proprietatea intelectuală”.

hmmm ... ba există! plecînd exact de la exemplul tău, cu proprietatea privată, eu cred că uiți de faptul că proprietatea privată nu e un dat care transcende societatea umană, un fel de lege naturală, fizică, cu e rezultatul unei decizii umane! altfel spus e proprietate privată dacă vrei să fie astfel! o bună bucată a vieții sociale și economice a umanității n-a existat proprietate privată! se lucra în comun, se împărțea totul, inclusiv bunurile tangibile, nevestele și copii ...

deci, proprietatea privată a apărut ca o consecință a evoluției societății ... treptat, în timp, tot mai mult și mai amplu, mai bine justificat cu idei și concepte, sa ajuns la concluzia că e bine să existe limite și norme în felul în care se produc, împart și folosesc bunurile fizice ... la fel e și cu proprietatea intelectuală! la un moment dat, pe la 1800 creația minții, creația intelectuală, intelectualul a încetat să mai fie un simplu sevitor al curții regelui și a început tot mai des și mai amplu să creeze în mod independent, să își vîndă produsul și să trăiască exclusiv din această muncă ... evident, imediat a apărut și problema controlului accesului altor oameni la produsul muncii sale intelectuale care pînă atunci era liber, fără îngrădiri ...

problema nu e inexistența proprietății intelectuale cu cît din conceptele noțiunii de proprietate are sens să fie aplicate creațiilor minții umane ... cît e doar al meu și cît e bun public? cum pot fi evitate abuzurile din ambele părți, a celui care pretinde drept de proprietate pe produsul intelectual x și a restului societății care are și ea pretenții asupra acestuia? cît de justificată e pretenția intelctualului de a trăi la un anumit nivel și standard social exclusiv din produsul muncii sale intelectuale și a pretinde un anumit preț pentru accesul altora la munca sa?

problema e că în domeniul proprietății intelectuale, care există, e greu de definit granițe exclusive pentru că o proprietate intelectuală e intangibilă greu de cuantificat dpdv material și de regulă compusă din nenumărate părți anterioare la fel de intangibile! cît e contribuția ta și cît e contribuția celorlalți? dacă pretinzi să fii plătit pentru ce ai produs dpdv intelectual la rîndul tău ai plătit ce ai luat de la alții?

a discerne ce e corect și ce nu, ce e economic eficient și ce nu în domeniul proprietății intelectuale e mult mai greu ca în cazul bunurilor fizice tangibile ... din start există bunuri publice, chiar tangibile, imposibil de privatizat sau a căror privatizare nu duce la prosperitate economică ci la abuzuri și involuție generală! dreptul de a respira, de a bea o cană cu apă, de a primi o rază de soare, adică accesul la anumite resurse naturale deși tangibile nu sunt proprietăți private în nici o societate umană! deși unii capitaliști visează și la astfel de scenarii fără nici un fel de jenă sau scrupul moral încă n-am ajuns pînă acolo ...

la fel e și în cazul proprietății intelectuale doar că granițele și mijloacele de a o măsura și ai evalua valoarea sunt mai neclare ...

cît timp pot spune și despre o idee sau o informație de orice fel, e a mea, eu am produs-o și voi ceilalți n-o puteți folosi decît dacă îmi plătiți pentru dreptul de a o folosi însamnă că proprietatea intelectuală există!

atenție! nu e vorba de capacitatea reală de a impune altora plata unei sume de a bani în schimbul folosirii acesteia ci doar de a emite pretenția dreptului de proprietate! atunci se naște proprietate intelectuală! ei bine, în multe direcții si domenii, a pretinde așa ceva e pur și simplu de neimaginat! asta înseamnă că nu există proprietate imtelectuală strict aplicat la acel domeniu de creație intelectuală ... pentru că nimeni na pretins asta!

exemplu și mai strict, e de neimaginat ca eu să pretind plata unei sume de bani pentru acest mesaj, care e produsul propriului meu intelect! efortul există și teoretic ar putea fi cuantificat dpdv monetar însă proprietatea intelectuală nu există cît timp eu nu emit astfel de pretenții absurde, să primesc bani pentru munca mea înainte de a posta mesajul sau chiar și după aceea! e un nonsens! deși e proprietate intelectuală în actuala etapă de dezvoltare a societății umane nu are preț

alte forme de proprietate intelectuală au preț, chiar și acum! însă dacă o anumită formă de propritetate intelectuală nu are preț nu înseamnă că nu există! aerul pe care îl respiri are preț? cît plătești pentru el? dacă e gratis înseamnă că nu există? nu prea cred!

eroarea pe care o faci e aceea de a pune semnul egalității între preț și existență ( nu există fizic decît ceea ce are un preț ) ... o formă perfectă și aberantă de capitalism mioritic, cu nimic mai breaz prin rezultate decît vechiul profil de economie politică marxistă și leninista de pe vremea lui ceașcă, pentru care facultățile noastre de profil ar trebui să intre în pămînt de rușine

noroc cu un george soros, în a cărui carte despre criza economică eu am auzit prima dată despre ... bunuri publice ... un bun public e tot o formă de proprietate! proprietatea intelectuală în imensa majoritatea a cazurilor e un bun public! privatizarea proprietății intelectuale e un subiect fierbinte și la ordinea zilei ... dacă e corect și cinstit, dacă e eficient dpdv economic ca proprietatea intelectuală să fie toată accesibilă oricui fără a plăti nimic ... dacă le pretindem creatorilor de bunuri intelectuale să permită accesul oricui la rezultatul muncii lor atunci cum și prin ce mecanisme sociale și economice le recompensăm munca șamd ...
 

Adresă: 
totedati@gmail.com

„Proprietatea intelectuală” este un termen care cuprinde mai multe restricții impuse prin legislație, dar nu înseamnă că există așa ceva. După cum scrie Iurie în articol, este proprietate ceea ce poate fi folosit exclusiv de cineva. Copierea nu violează dreptul la proprietate al nimănui.

Chestia e foarte simpla.
Edison a inventat becul.
Pana azi mii de firme s-au imbogatit de pe urma becurilor vandute, becuri inventate de Edison.
A primit el sau urmasii lui procent din inventie de la fiecare astfel de firme?
NU. Pentru ca nu a pretins acest lucru.
In alta ordine de idei, fiecare are dreptul sa isi vanda ideea, si la ce pret vrea el.
Daca cineva descopera secretul nemuririi, si vrea sa-l vanda cu 10 milioane de euro per persoana, nu poti sa-l privezi de acest drept. A prelua ideea si a o aplica fara plata necesara, constituie furt. Este un lucru teribil de tentant si va fi furat, la fel cum 80% din amaratii de romani nu vor merge la politie sa preadea un telefon de 600 de euro gasit de ei, pe care nimeni nu-l revendica in 1-3 ore.
Solutia e ca cineva sa descopere pe alte cai acelasi lucru si sa-l vnda mai ieftin.
 
La fel si cu filmele. Daca nu-ti place pretul pe care ti-l impune producatorul, nu te uita la el. Daca ar face toti asta, producatorul va fi presat sa scada pretul.

Adresă: 
nostriel@yahoo.com

Salut, mă numesc Andrei și trăiesc într-o societate care idolatrizează ideile. Îmi este foarte neclar de ce se întâmplă asta. Eu niciodată nu am fost plătit pentru o idee. Nimeni nu mi-a dat mai mult de un "Bravo, mă!" pe o idee deși cred că am avut niște idei foarte bune de-a lungul timpului. Ideile, pentru mine, sunt niște creații superficiale care hrănesc nevoile de parvenire ale unora. E simplu: unii văd ideile ca fiind niște noțiuni foarte eficiente economic, dar se înșeală. Există chiar concursuri de idei :))

Eu nu dau doi bani pe ideile tale și probabil nimeni din jurul tău nu va da doi bani. Cele mai frumoase și interesante lucruri din jurul nostru nu sunt idei ci sunt lucruri concrete (fizice sau virtuale). Nu poți crea o comunitate sau o companie pe baza unei idei.

Ai nevoie de muncă! Ideile tale îți potențează munca. Ele gravitează în jurul ei. Ele creează o rețea care îți cizelează produsul finit. Nu văd de ce nepoții lu' Edison ar trebui să primească bani pentru o idee a lui Edison. Nu înțeleg de ce rudele lui Martin Luther King's sunt plătite pentru discursul PUBLIC 'I Have a Dream' al său. Iar eu, dacă vreau să îl văd fără a plăti un ban voi fi nevoit să aștept până în 2038. De ce le plătesc eu pensie alimentară pentru un discurs PUBLIC al tatălui respectiv al bunicului lor?

Eu plătesc, în schimb, creativitatea. Plătesc munca din care rezultă produse de care poate beneficia o societate întreagă. Beneficează chiar și oamenii care nu își permit să plătească la fel ca mine.

Eu, O'Reilly Media, Manning Publications (ăștia vând cărțile lor în format PDF, nu numai în formate nelibere, DRM), Paulo Coelho, trupa The White Stripes și mulți, mulți alții te primim în secolul XXI, un secol în care proprietatea intelectuală e un mit pe care îl vom povesti nepoților.

E frumos și corect să plătești pentru unele lucruri deși le poți obține gratuit! Este etic! Încearcă să cumperi o carte pe care o găsești și pe isohunt și să îmi zici cum te simți.

Cumpăr-o pentru că apreciezi și vrei să răsplătești munca autorului. Nu pentru că este singura modalitate prin care o poți obține!

"A prelua ideea si a o aplica fara plata necesara, constituie furt"
la fel și reversul medaliei, a pretinde un preț prea mare, absurd de mare, e un abuz de putere, de poziție dominantă pe piață ... în economia de piață normală la cap se pedepsește la fel de aspru ... nici o invenție n-a apărut din nimic, inventatorul o fi trecut la datorii față de societate investiția în propria educație?
la fel în cazul corporațiilor care investesc mulți bani pînă ajung la un rezultat, investiții făcute de regulă cu credite bancare, plata necesară trebuie să ia în calcul valoarea investiției societății, valoarea creditului bancar, cînd pretinde dreptul exclusiv de folosire și comercializare a invenției!
valoarea creditului bancar reprezintă nivelul proprietății colective, al întregii societăți, în invenție! conform legislației actuale dreptul de proprietate e exclusiv numai după ce ți-ai plătit datoriile și ai returnat creditele bancare!

Adresă: 
totedati@gmail.com

Becul nu e cel mai stralucit exemplu pentru a ilustra ce vrei sa zici. Ba chiar intr-un anume fel ilustreaza contrariul: http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Edison#Electric_light

Adresă: 
matzipan@gmail.com

păi tocmai deaia există! pentru că cineva a emis pretenții și în timp aceste pretenții sau transformat în relații sociale și economice și au ajuns inclusiv în legislație!
deci ... există!
copyrightul e tot o formă de proprietate intelectuală! la fel acum celebrul copy-paste al lui victoraș ponta ... există din moment ce legislația nu acoperă și nu reglementează lucruri fictive, ficțiuni, ci chestiuni reale! adică cineva le invocă/folosește la tribunal!
iar edison numai sărac n-a ajuns fost ca urmare a inventării becului! pierderea patentului doar la făcut mai puțin bogat decît ar fi putut fi nu sărac!
"este proprietate ceea ce poate fi folosit exclusiv de cineva"
FALS! există și bunuri publice, folosite în comun de întreaga comunitate ... în acest caz proprietatea e legată juridic de nivele superioare simplului individ ... mai există și obști, sate, comune, județe, țări, fundații, companii șamd care au și ele la rîndul lor în proprietate diverse bunuri fizice!
de exemplu apartamentul e proprietatea soțului dar acesta prin lege nu își poate da afară din casă soția și copii minori chiar dacă a divorțat! legal e proprietatea lui dar nu o poate folosi exclusiv!
"Copierea nu violează dreptul la proprietate al nimănui"
corect doar dacă disociem dpdv logic și legal noțiunea de proprietate de noțiunea de folosire exclusivă ... atunci da, faptul că folosesc și eu ecuația de gradul I nu îți limitează cu nimic dreptul de a folosi aceeași ecuație de gradul I ... adică proprietatea dpdv legal nu e decît în mintea retardată a talibanilor capitaliști identică cu dreptul de folosință exclusivă! în istoria dezvoltării economice a societății umane sunt nenumărate exemple, inclusiv contemporane, de bunuri publice aflate în proprietate comună, de obște, a căror folosire nu e obligatoriu să fie exclusivă și totuși sunt proprietate cuiva, ca de exemplu o autostradă!
faptul că merg, adică folosesc, cu mașina pe autostradă nu îți limitează dreptul de a merge cu mașina pe autostradă și nici nu implică necesitatea folosirii exclusive a bunului PUBLIC doar de către mine sau de către tine sau de către instituția în a cărei proprietate e autostrada! însă nu pot merge oricum pe o autostradă! alandala, cu o căruță pe firul de 100km/h, cu mașină agabaritică de ocup ambele sensuri de circulație, etc ... pentru ca bunul public să poată fi folosit de toți e nevoie de reguli sociale și economice transformate în legi agreate de toți cei care vor să folosească acea proprietate comună ... fără reguli pot apare abuzuri și folosirea eficientă a bunul public se degradează
la fel e și cu proprietatea intelectuală, nu e o invenție nouă! doar mai greu de definit regulile de folosire în comun a bunului public fără a aluneca în tentația abuzului ... proprietatea intelectuală a devenit mai împortantă dpdv economic în epoca noastră, a economiei informației, în care devine tot mai evident că cine are controlul informației are o putere tot mai mare și economic, prin oportunitățile de a deveni mai bogat, și politic
și de aici sa ajuns la aberația cu proprietatea=folosire exclusivă ... doar pentru că unii retardați mental și talibani capitaliști vor să fie și mai bogați prin blocarea accesului, folosirea exclusivă, a diverselor tipuri de informații, preferabil toate

Adresă: 
totedati@gmail.com

iar unii cu o cultură economică de tip spiru haret, adică mai ușurică și cam prea similară cu vechile cursuri de economie politică de pe vremea lui ceașcă, pentru a rezolva aparentul conflict dintre noțiunea de proprietate, folosirea exclusivă, și informație|idei care slavă domnului chiar și unui taliban cu creier minuscul i se pare normal să fie libere și accesibile oricui, ajunge la soluția optimă, nu există proprietate intelectuală pentru că nu e normală sau eficientă impunerea folosirii exclusive a informației și creației intelectuale

ei bine, surpriză! nici bunurile fizice, tangibile, n-au acest drept de folosire exclusivă! în foarte puține cazuri legislația și cutumele sociale permit o astfel de interpretare a legilor, dreptul de folosire exclusivă indiferent de consecințe!

de exemplu dacă ai o bucată de pămînt la țară, e proprietatea ta, drept de folosire exclusivă corect? însă doar ca pămînt agricol! dacă vrei să îți faci casă e mai complicat! dacă dai de aur și te decizi că schimbi tipul exploatației din agricol în mină de aur e și mai complicat! brusc, nu mai ai drept de folosire exclusivă deși e tot proprietatea ta pentru că în cazul casei apar probleme de igienă, canalizare, urbanism șamd iar în cazul minei de aur pot apare probleme de mediu care trebuie rezolvate înainte de a avea dreptul de ați folosi drepturile de proprietate complet, fără restricții ... că folosirea asta exclusivă nu înseamnă că doar tu ai acces la bunul fizic tangibil, că legal poți interzice altora accesul, ci și că poți face ce vrei cu el! îl poți utiliza cum vrei tu indiferent de consecințe, de efecte, asupra ta sau altora, a mediului șamd ... altfel numai folosire exclusivă nu e!

altfel spus conflictul dintre proprietatea intelectuală și proprietatea asupra bunurilor fizice, tangibile, e unul fals datorat inculturii și talibanismului, fundamentalismului de piață, implementat cu voioșie în mințile noastre de 20 de ani de vechii tovarăși de partid de la economia politică ... cu aceleași rezultate ca și cei 50 de ani de comunism!

repet din nou drept de proprietate = drept de folosire exclusivă e o aberație logică! nu contează tipul proprietății, tangibile sau nu! folosirea exclusivă e o ava raris!

Adresă: 
totedati@gmail.com

Tovarasele totedati, nu ai habar de notiuni de drept, in speta de drept civil-dreptul bunurilor, in schimb invarti termeni de care ai auzit, dar fara sa cunosti ce si cum devine... Pentru a mai diminua ridicolul in care te scalzi fara sa sti, ai aici o adresa unde vei gasi o carte in domeniu care sa-ti foloseasca, editata de Universitatea Spiru Haret, despre care, iar scri din auzite de la monstrii care au distrus invatamantul national. Citeste-o si baga la cap: http://ro.scribd.com/doc/17386085/Dreptul-Bunurilor-Drepturi-Reale

"hmmm ... ba există! plecînd exact de la exemplul tău, cu proprietatea privată, eu cred că uiți de faptul că proprietatea privată nu e un dat care transcende societatea umană, un fel de lege naturală, fizică, cu e rezultatul unei decizii umane! altfel spus e proprietate privată dacă vrei să fie astfel! o bună bucată a vieții sociale și economice a umanității n-a existat proprietate privată! se lucra în comun, se împărțea totul, inclusiv bunurile tangibile, nevestele și copii ..."

Prostii. Proprietatea privată transcende însăși umanitatea, uiți că animalele pișă cioturi ca să delimiteze teritoriul lor? Și ce soi de idei sunt astea cu împărțirea nevestor, copiilor? Oare masculul dominant într-un grup nu ia majoritatea femelelor? Oare păsările nu fac dansuri pentru a seduce respectivele femele? Aceste reguli sunt dinaintea umanitătii, așa că ai face să bine să gândești de două ori înainte de a nu spune nimic, și de șapte ori dacă decizi totuși să îți spui părerea

Cum adica ai auzit de la acest soros despre bunuri publice?! Deschideai codul civil si aflai numaidecat. Adica daca nu ai auzit tu, nu exista?! Sti tu cine sau ce este acest soros? Acest individ A FOST PUS sa castige bani din speculatii financiare artificiale si premeditate, pentru a justifica (spala) capitalul pe care sa-l foloseasca in infiltrarea guvernelor tarilor est europene dupa '90, pentru controlul si subminarea statelor respective sub sloganul "porti deschise". Dar asa, citind cartulii de ale lui soros nu ma mir ca scri aberatii la adresa facultăților noastre de profil dinainte de '90. Dar sistemul actual de invatamant te bucura? S-ar putea... daca esti pe invers. Ai o minte de copil dar asta nu scuza greselile de ortografie si de exprimare.
Asa ca, TU ignorantule, sa intrii in pamant de nerusinat ce esti.

Adresă: 
sorianshog@gmail.com

aha! acum m-am prins de unde ai sărit așa repede la concluzia că proprietatea intelectuală nu există:
Ați spus „proprietate intelectuală”? Este o iluzie
e celebrul Richard M. Stallman ... da, dar ... el vorbește despre iluzii ... iluziile ... există! unele din ele sunt chiar puternice, periculoase ... da, proprietatea intelectuală e o iluzie periculoasă dacă ne gîndim la ea ca drept de folosire exclusivă și în acelasi timp considerăm asta un lucru util si bun pentru omenire ... dar asta nu înseamnă că nu există!
iluziile aparțin sferei mai largi a existenței care depășește cadrul mult mai strîmt al realității fizice obiective și materiale ... baba cloanța există ... la fel și moș crăciun! ... pe același plan al existenței poate exista sau nu și proprietatea intelectuală ... eu susțin că există, că are drept de cetate ca bun public în sfera organizării sociale si economice ... dacă n-ar exista proprietate și în sfera ideilor și informațiilor n-am vorbi despre furt în cazul plagiatului!
atîta doar că proprietatea intelectuală nu are nici un motiv să copieze strict legislația relevantă pentru mașina mea, bun fizic tangibil proprietate personală și că e mult mai corect și cinstit să se vorbească despre idei si informații ca bunuri publice, similar drumurilor, sau serviciilor sociale ca educația sau sănătatea ... educația și sănătatea sunt bunuri publice, proprietăți comune care aparțin statelor și asupra cărora nimeni nu are dreptul de a pretinde folosire exclusivă! nici un individ și nici o companie! așa trebuie abordată și proprietatea intelectuală!
scopul e binele comun nu profitul personal! teoria economică, inclusiv cea capitalistă, se ocupă de maximizarea bogăției comune nu personale! în slujba acestui imperativ sa dezvoltat inclusiv noțiunea de proprietate
că prosperitatea personală, inclusiv cea materială, și garantarea proprietății sunt necesare și legitime dacă vrem creșterea prosperității generale e o concluzie, demonstrabilă, a teoriei economice capitaliste nu o premisă!
această confuzie între planul existenței și cel al realității, forțarea egalității dintre ele, că sunt același lucru și ce nu e real nu există, am întîlnit-o des pe diverse forumuri, mai ales în lupta dintre atei și cei religioși ... e o eroare logică demonstrabilă ... însă din cauza acestei confuzii și confuzie între existență și realitate apar tot felul concluzii eronate de genul inexistenței proprietății intelectuale

Adresă: 
totedati@gmail.com

Cred că nu suntem în dezacord, citind ultimele tale comentarii. Tu ai înțeles că negăm existența „proprietății intelectuale” în legislație (consființirea ei acolo). Nu, credem că nu ar trebui să se regăsească în legislație, pentru că în realitate nu poți să ai proprietate pe creații ale intelectului. Și dacă se copiază, nu se fură. Vezi și http://pirateria.md.

De asemenea, dacă nu ai citit până acum articolul la care ai comentat, te invit să-l citești; dacă l-ai citit superficial, te invit să-l citești mai cu atenție. Mi se pare ciudat că tocmai acum ai observat legătura către eseul lui Stallman.

da, pișă cioturi dar n-au probleme cu furnicile! deci nu e folosire exclusivă! decît dacă e vorba de alți masculi alfa!
altfel spus proprietate intelectuală nu e pe același nivel de existență ca și un bolovan sau un fulger! nu e la fel de reală, nu vorbim de legi naturale ale lumii fizice, externe și obiective! nu există un singur tip de realitate, sunt mai multe nivele fiecare cu alte legi de existență sau nonexistență!
în cazul lupului există doar în măsura în care pretinde acest drept și, drept consecință pișă lemnul ca să n-aibe scuze masculul alfa vecin că a intrat pe teritoriul său fără să știe cine e proprietarul de drept! dacă este în toane bune, plictisit sau certat cu nevasta lup, îl lasă să sară pe lupoaica că așa vrea mușchiul său! dintr-odată ceea ce părea real, o lege a naturii, nu mai e! de ce? de-aia!
la fel e și cu proprietatea intelectuală, există pentru că sunt destui cei care vor să ne facă să credem că nu o putem ignora, că e o lege naturală dincolo de societatea umană ... nu e! dar asta nu înseamnă că acum nu există că nu produce efecte cît se poate de reale cît timp avem legi ca wipo și destui oameni inteligenți, cu doctorat în economie și legislație, care sunt în stare să jure pe biblie, să își taie unghia de la degetul mic, că proprietatea în general e sfîntă și cea intelectuală și mai sfîntă și n-avem cum să o încălcăm fără a produce un rău ireparabil proprietarului de drept și societății în general! o pierdere cuantificabilă monetar, economic! nici una nici alta nu sunt astfel decît dacă ne sforțăm să ignorăm cu putere realitatea! folosirea exclusivă e totdeauna inclusivă, adică reglementează particularul nu generalul! în cazul nostru, vecinul n-are voie să semene și să recolteze cartofi de pe tarlaua mea dacă nu îi dau eu voie dar legea aceasta de regulă n-are treabă cu mușuroaiele de furnici decît atunci cînd îmi amintesc de ele! nu stă nici un polițist să fugă după ele prin tarlaua mea 24 de ore din 24! și pe vecin îl scoate afară dacă îl chem eu! poate că anul ăsta îl las, mai bine să recolteze el ceva decît să rămînă pîrloagă!
folosire exclusivă my ass! vise erotice! dar unii vor să credem în ele! cît timp astfel de oameni și astfel de legi există nu putem pretinde că proprietatea intelectuală nu există!
ideile și normele sociale, chiar dacă sunt construcții artificiale, umane, există cît timp există ca idei în care credem în capul nostru!
la fel ca moș crăciun sau baba cloanța! există! dar nu sunt reale decît pentru cei care cred în ele! pentru ceilalți sunt fantezii, iluzii șamd ...
așa e și proprietatea intelectuală! o iluzie extrem de puternică în care cred mulți oameni din neștiință, lipsă de cultură economică și slabe cunoștințe de legislație, lene, interes, lăcomie șamd care deocamdată produce efecte cît se poate de reale!
cînd pretindem că proprietate intelectuală nu există de fapt spunem într-un mod incorect că depinde doar de noi să o transformăm dintr-un lucru real, cu putere asupra noastră chiar dacă nu credem în existența ei, într-o poveste bună de spus copiilor, de bunici, la gura sobei:
Merlin - The End of Queen Mab <= un film care merită văzut! existența nu e totuna cu realitatea! sunt multe lucruri reale care există doar pentru că credem în existența lor, în dreptul lor de cetate, de manifestare în lumea reală!
« Ai citit articolul? »
acum l-am citit pe tot, tradus în română ... stallman e conștient de problemă și încearcă să evite interpretarea incorectă, că nu există proprietatea intelectuală, dar la un moment dat îi alunecă și lui piciorul, traducerea nu prea are cum fi altfel:
 

« There is no such unified thing as “intellectual property”- it is a mirage »

« Nu există acel „ceva” numit „proprietate intelectuală” - este o iluzie »

 

și, adaug eu, depinde doar de noi să devină și să rămînă astfel în vecii vecilor, amin!
 

Adresă: 
totedati@gmail.com

Din punctul meu de vedere este foarte important ca orice om care creeaza continut, valoare si inovatie trebuie sa fie rasplatit si motivat sa faca acest lucru. NU mi se pare corect ca, in secolul vitezei, in care avem acces nelimitat la o baza de cunostiinte si valoare inimaginabil de mare, cineva sa isi permita luxul sa aresteze ideile si plus-valoarea (uneori abuziv si retardat) strict sub pretextul unui pret material mai mult sau mai putin arbitrar. Problema nu este existenta sau non-existenta notiunii de proprietate intelectuala... eu personal cred ca notiunea exista, dar este foarte satanist definita in momentul asta, in special in mod legislativ, incat ingradeste chiar capacitatea omului de a creea idei si plus-valoare! WTF?!? Asta este marele dar al divinitatii catre om si de-aia zic retardopatii aia indoctrinati din diverse biserici ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa: omul este singurul factor de creatie in momentul asta in lume de care putem fi siguri, singurul element care se poate misca impotriva ordinii naturale. Mai mult, omul nu este obligat sa foloseasca acest dar inestimabil, nici macar sa fie recunoscator pentru el: fiecaruia ii este permis sa isi foloseasca forta creatoare dupa cum vrea carasul lui, si de-asta daca cineva pune osu' la treaba merita sa-i fie apreciat efortul si merita ceva in schimbul lipsei sale de durere in carici si pentru timpului pierdut, probabil cea mai importanta resursa. Dar trebuie sa existe si o responsabilitate si macar un dram de recunostinta din cand in cand pentru aceasta stare de fapt: omul are capacitatea si poate chiar datoria sa imbunatateasca lumea, iar daca o legislatie sau o definitie a unui termen ingradeste in vreun fel aceasta actiune (voluntara sau involuntara!) a individului, atunci eu zic ca nu am gandit suficient problema, suntem intr-o infundatura spiritual-ideologica si, vrand nevrand, mizeria o sa ne iasa si la etilotest si la analizele de sange.

Oricum ideile o sa iasa la suprafata, atunci cand lumea o sa aiba nevoie de ele, dar mi se pare de-a dreptul idiotic ca aceast proces sa fie franat cand sunt mijloace pentru ca el sa fie accelerat. Nu e mai bine daca ne prinde si pe noi in viata o lume mai buna, decat daca nu? Peace out!

în plus, în teoria economică actuală nu se mai discută de mult doar din perspectiva sfințeniei proprietătii private! sa luat recent și un nobel pe teoria economică care a demonstrat exact asta, că plusvaloare economică vine și din partea folosirii în comun a bunurilor, specific societătilor arhaice
și de aici sa conturat tot mai clar faptul că trebuie făcută distincția între bunurile publice, care dau plusvaloare prin folosire în comun și bunuri private cărora în condiții extreme li se poate aplica noțiunea de folosire exclusivă ... 
 

The Crisis of Global Capitalism by George Soros
da, exact ăla, cel mai plin de flegme personaj din românica, satanistul, cremenalul, subversivul, distrugătorul națiunilor, inamicul nr.1 al națiunii române pe care vrea să o globalizeze forțat pînă la dispariție ... am citit cartea aia și mi-am schimbat părerea despre cremenal cu 180⁰ ... e exact pe dos față de cum spune gura lumii!
ori programele libere se încadrează exact în această categorie: BUNURI PUBLICE! a căror valoare și capacitate de a genera plusvaloare economică nu stă în posibilitatea de folosire exclusivă ci exact invers, în capacitatea de a fi folosite în comun! un fel de sex în grup!
retardopatii aia indoctrinati au nimerit cartea cîștigătoare de pe vremea cînd unii din noi, mai raționali, umblam prin copaci ... biblia e adevărată! omul e creat după chipul și asemănarea extraterestrului șef! 
 

Asta e exact una dintre ideile importante sustinute, dupa parerea mea, de Ceata si de toate comunitatile care activeaza pentru "freedom": softul poate exista si poate fi finantat absolut decent ca un bun public, for the betterment of all, la standarde de calitate competitive.

Cat despre Soros, am parcurs citatele si nu am de zis decat atat: indiferent daca esti sau nu de acord cu ce scrie sau slobozeste pe gura gagiul, eu nu cred ca ceea ce a facut (si ceea ce neindoielnic va mai face) acest individ imi permite sa il privesc altfel decat cu maxima suspiciune.

@Plaiesu Dan nu sunt jurist în acest domeniu aplic regula bunului simț și a culturii generale, la fel ca moromete mestecînd tutun în poiana lui iocan! iar dacă tot mi-ai ridicat mingea la fileu, îmi permit să citez din carte, așa, la întîmplare:

« Caracterele juridice ale dreptului de proprietate
Drept absolut
Dreptul de proprietate este un drept absolut. Acest caracter al dreptului de
proprietate de a fi un drept absolut, rezultă din definiția dată de Codul civil Din punct de
vedere al conținutului său juridic, dreptul de proprietate nu este absolut, deoarece este
un drept limitat de lege, acest lucru rezultând din textul art. 480 Codul civil care prevede
că dreptul de proprietate se exercită numai “în limitele determinate de lege”; ori, un
drept limitat de lege nu poate fi un drept absolut. »

lol! adică dreptul de proprietate e absolut pentru că nu e absolut, legea îl limitează din start, și civilizația, societatea umană, a progresat în mod sincron umăr la umăr cu progresele în materie de legislație și drept civil încă de pe vremea codului lui hammurabi! ... clar! cu așa manuale și profesori nu e de mirare că ies pe bandă rulantă talibani capitaliști la fel de buni în teoria dreptului de folosire exclusivă ca pe vremea lui ceașcă, doar că ăia erau dottore în marxism! la fel de tarați intelectual, doar că acum sunt pe invers!

altfel spus monstra de manual spiru haret îmi întărește opinia inițială despre calitatea diplomelor ... la așa manuale și profesori așa școleri!

înainte de 1989 era suspectă și prin definiție rea orice urmă de proprietate privată, de drept privat de folosire a bunurilor fizice, acum e la fel de suspectă orice urmă de proprietate publică, de drept public de folosire sau reglementare a dreptului privat de folosire a bunului privat, care încearcă să atingă proprietatea privată și sfîntul drept de folosire exclusivă a proprietarului de drept a proprietăților sale indiferent de natura acestora, tangibile sau intangibile! să nu care cumva să îi încalci drepturile de folosire, implicit exclusivă că deaia e proprietatea lui, că te umpli de rahat ideologic de sus pînă jos și nu te mai albește nici sfîntul duh! distrugi mecanismele de funcționare ale economiei de piață și baza, fundamentul, capitalismului!

huooo! cripto-comunistule!

pînă la urmă manualul citit cu maximă atenție și consum suplimentar inutil de materie cenușie duce tot la ce m-am chinuit să explic eu, noțiunea de proprietate ca drept de folosire privată exclusivă e o ficțiune limitată în primul rînd de dreptul civil general! doar un taliban capitalist cu diploma obținută la spiru haret nu pricepe că n-am dreptul de a face orice vrea mușchiul meu cu bîta proprietate mea exclusivă! că orice bun privat, inclusiv cele tangibile, au și o parte de bun public chiar și în cel mai capitalist stat de pe planetă, sua anilor 1890-1900, sau mai bine tot sua înainte de apariția primei bănci naționale prin jurul anilor 1800 cînd era practic vorba de un fel de libertarianism empiric cu o maximă libertate de exercitare a ideii de proprietate privată și drept de folosire exclusivă a proprietății private!

cu atît mai mult acum, după ceva evoluție legislativă și în cazul altor tipuri de bunuri și proprietăți, toate definite dpdv legal prin prisma dreptului de folosire, cum e în cazul de față noțiunea de proprietate intelectuală! orice drept de proprietate are o parte publică și una privată și atît timp cît legislația oricărui stat modern se ocupă în primul rînd de reglementarea binelui public, a interesului general, atinge partea de bun public a oricărui bun privat care în mod incorect și fals își neagă, ca inexistent, partea nenulă de bun public!

cînd plecăm în analiza proprietății intelectuale de la ideea falsă de proprietate 100% privată cu 0% parte publică viciem din start orice abordare dpdv al teoriei economice a problemei!
cînd noțiunea de proprietate chiar și în cel mai pur capitalism pleacă de la premisele corecte, că nu există obiecte fizice cu drepturi de proprietate 100% private și 0% publice, mergem pe drumul corect pentru că acel x% drept public legitim pleacă din start de la ideea de interes general! cît? cum? în ce fel societatea în ansamblul ei limitează libertatea de folosire a unui obiect fizic de către proprietarul de drept ÎN NUMELE INTERESULUI GENERAL? care sunt limitele? care e scopul urmărit? cum definim binele public și interesul general și cum îl măsurăm? funcție de răspunsurile la aceste probleme putem vorbi de state cu o economie capitalistă sau socialistă șamd ...

cît despre george soros n-are rost să mai insist ... reacțiile atavice și iraționale împotriva individului îmi întăresc convingerea că omul nu e nici pe departe monstrul fără suflet din mintea interlocutorilor ;-p
da, e un internaționalist! nu e singurul, nici primul nici ultimul! bietul om în încercarea lui de a mai împinge un pic înainte ideea de guvern mondial, huoooo!, în contextul actual al crizei mondiale declanșate în 2008 la care capitalismul clasic chiar globalizat nu are răspunsuri clare și eficiente, pleacă de la idei cît se poate de simple și logice:

există bunuri publice globale, planetare, care nu aparțin în realitate ca bunuri cu drept de folosire exclusivă, nici publică nici privată, nici unui stat! care nu pot fi reglementate dpdv economic în mod eficient nici capitalist nici socialist de nici un stat izolat! și de aici ajungem în mod logic la punerea sub semnul întrebării plecînd de la noțiunea de bine public și interes general inclusiv a noțiunii de suveranitate națională și astfel conturarea ideii de guvern și stat mondial singurul care ar putea pretinde drepturi exclusive de folosire și reglementare printr-o legislație globală, mondială, ale unor astfel de bunuri publice sau private, a unor astfel de drepturi de folosire, utilizare, globală a unor bunuri tangibile globale!

îi las pe dușmanii lui george soros, adică @Soroshg & comp, să descopere care ar putea fi acestea!

Articolul este cam neinspirat si nedocumentat, la fel ca si multi comentatori de aici. 
In contrast cu economia de piata, proprietatea intelectuala face parte din economia cadourilor. Nu o sa stau sa militez pentru cat de gresit e articolul, insa puteti citi singurei aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Gift_economy
TL;DR: nu va mai legati disponibilitatea virtuala (practic nelimitata) a obiectelor, nu acolo este problema. 

Adresă: 
matzipan@gmail.com

Fiecare are dreptul la părere. Ceata nu e de acord cu a ta. Nu ne asumăm responsabilitatea pentru comentariile cititorilor noștri.