Nu vă putem citi documentele!

Una dintre calitățile Internetului este existența standardelor pentru toate tehnologiile folosite la prezentarea conținutului. Aproape toate paginile de Internet sunt în prezent afișate la fel de cele mai noi navigatoare, pentru că cele trei elemente de bază, structura (HTML), așezarea (CSS) și elementele dinamice (JavaScript), sunt clar definite și interpretate la fel de orice navigator.

Ziua Libertății Documentelor este un eveniment internațional, ajuns deja la a cincea ediție, care își propune să promoveze standardele deschise destinate programelor pentru lucrul la birou cu documente text, foi de calcul, baze de date orientate pe obiecte, formule și ecuații matematice, grafică și prezentări. Acceptarea și implementarea corectă a standardului deschis Open Document Format (ro. Formatul pentru Documente Deschise) de către toți producătorii de astfel de programe ar da uniformitate în lucrul cu programe diferite și ar oferi utilizatorului libertatea de a alege ce programe să folosească. Deși putem folosi programe libere pentru a lucra cu documente în formate închise, citirea și scrierea acestor documente nu este făcută întotdeauna corect, deoarece nu se implementează un standard, ci mai degrabă se descifrează un format secret.

Atunci când fișierele anexate scrisorilor electronice nu sunt într-un format standard, destinatarul este de multe ori obligat să folosească exact același program ca și expeditorul, iar respectivul program nu este întotdeauna liber, în acest caz, destinatarul, fie el persoană fizică, instituție publică sau companie, este nevoit să achiziționeze programul sau pachetul de programe la prețul stabilit de unicul proprietar. Aceste programe pot fi costisitoare și de cele mai multe ori costul nu este justificat de necesitatea de a accesa conținutul unor simple documente text sau a unor foi de calcul.

Folosirea formatelor dezvoltate printr-un proces democratic și transparent de către o comisie formată din membri ai tuturor părților implicate ne oferă independența de furnizorii de programe. Această libertate ne ajută să nu fim nevoiți să instalăm noua versiune a unui program care deja funcționează foarte bine, doar pentru că producătorul a lansat o versiune nouă care nu este compatibilă cu cea veche și care folosește un format nou.

Foarte multe companii și instituții sunt dependente de suita de programe pentru birou produsă de Microsoft. Surpinzător, de multe ori companiile sunt chiar reticente în a folosi alte pachete similare. Această reticență are la bază cel puțin incompatibilitatea dintre soluția proprietărească și alte soluții, dar și neînțelegerea diferențelor ce apar atunci când conținutul aceluiași fișier este prezentat diferit în programe din suite diferite.

Cele mai multe diferențe au la bază faptul că fișierele „.doc”, „.docx” și implicit celelalte din aceeași serie au fost concepute astfel încât să fie citite și scrise cu aceeași aplicație. Microsoft a fost criticată pentru această practică neconcurențială așa că a publicat specificațiile pentru formatele binare vechi (.doc, .ppt, .xls, .xlsb), dar aceste specificații sunt considerate a fi scrise prost, iar documentația, deși extrem de voluminoasă, ca fiind incompletă. Practic orice dezvoltator de aplicații care dorește să editeze astfel de formate este nevoit să ghicească cum se traduc anumite funcționalități într-o serie de biți și invers. Lucrul acesta este ironic deoarece echivalentele libere ca LibreOffice și OpenOffice sunt adesea criticate atunci când nu respectă formatarea salvată în Microsoft Office.

Pentru noile formate, bazate pe XML, Microsoft a ales o altă abordare: a creat o documentație pentru un standard pe care să îl înregistreze la Organizația Internațională pentru Standardizare și apoi a implementat standardul în produsele proprii. Deși abordarea pe care Microsoft a avut-o în legătură cu aceste formate a fost cea corectă, adică publicarea unei specificații și implementarea acesteia, chiar și această abordare a fost criticată. Motivele de această dată nu s-au rezumat doar la documentația incompletă ci și la procesul de standardizare. Treisprezece membrii din cei douăzeci și trei ai comisiei norvegiene de standardizare și-au dat demisia în semn de protest împotriva anumitor neregularități în aprobarea OOXML ca standard. IBM, mare susținător al standardului ODF, a amenințat ca nu va mai fi membru al comisiei de standardizare susținând că Microsoft s-a folosit de poziția dominantă pentru a forța votarea unui standard inutil.

Utilitatea propusului standard a fost pusă sub semnul întrebării pe bună dreptate având în vedere că Open Document Format era deja înregistrat ca standard ISO din 2006. Dacă Microsoft dorea funcționalități în plus putea să extindă standardul respectiv. În plus, Microsoft are brevete înregistrate pentru acest format. Programe libere ca LibreOffice, OpenOffice sau KOffice pot fi obligate pe viitor să plătească o taxă pentru implementarea standardului brevetat.

Dacă formatele deschise prezintă atâtea avantaje, de ce nu sunt folosite la scară largă? Popularitatea lor crește considerabil, NATO îl folosește ca standard obligatoriu pentru toate cele 28 de state membre, printre care și România. Danemarca, Malaezia, Rusia, Africa de Sud, Belgia, Norvegia, Portugalia, Suedia, Marea Britanie și multe altele urmează o politică strictă ce presupune folosirea formatului liber ODF ca standard unic în sectorul public.

Cu toate astea în România formatele închise sunt în continuare promovate ca fiind „mai bune”, atât de companii cât și de stat, prin investițiile enorme în copii autorizate de suite de birou nelibere . Noi, consumatorii, ar trebui să dorim produse cât mai bune și să încurajam competiția deoarece numai o piață liberă poate garanta libertatea de a alege. Cât timp nu există interoperabilitate între produsele concurente, piața liberă este doar o iluzie.